Recenzie: Holding up the Universe de Jennifer Niven

 Am terminat cartea asta acum cateva zile, dar am uitat sa ii incep recenzia mai devreme si cred ca un motiv este ca nu m-a impresionat absolut deloc. 

Descrierea suna cam asa: Everyone thinks they know Libby Strout, the girl once dubbed ‘America’s Fattest Teen’. But no one’s taken the time to look past her weight to get to see who she really is. Since her mum’s death, she’s been picking up the pieces in the privacy of her home, dealing with her heartbroken father and her own grief. Now, Libby’s ready: for high school, for new friends, for love, and for EVERY POSSIBILITY LIFE HAS TO OFFER. I know the part I want to play here at MVB High. I want to be the girl who can do anything. Everyone thinks they know Jack Masselin too. Yes, he’s got swagger, but he’s also mastered the art of fitting in. What no one knows is that Jack has a secret: he can’t recognize faces. Even his own brothers are strangers to him. He’s the guy who can re-engineer and rebuild anything, but he can’t understand what’s going on with the inner workings of his own brain. So he tells himself to play it cool: Be charming. Be hilarious. Don’t get too close to anyone. Until he meets Libby. When the two get tangled up in a cruel high school game which lands them in group counseling, Libby and Jack are both angry, and then surprised. Because the more time they spend together, the less alone they feel. Because sometimes when you meet someone, it changes the world – theirs and yours. Jennifer Niven delivers another poignant, exhilarating love story about finding that person who sees you for who you are – and seeing them right back.


In principiu este prezentată povestea de dragoste dintre Libby, considerată „cea mai grasa adolescenta din America” si Jack, ce ascunde o boala care il impiedica sa recunoasca fețe. Cartea se citeste destul de repede, are cateva citate motivationale pe alocuri, dar ii lipseste cu desăvârșire ceva.
Cele două personaje principale sunt conduse doar de problemele lor, povestea de dragoste este destul de clișeica, iar cele doua personaje nu au deloc chimie. 

Pot totusi sa afirm ca daca te confrunți cu una dintre problemele prezentate în carte, aceasta te poate ajuta sau iti poate ridica cel putin moralul. Libby nu este inchida in sine, stie cum sa le răspundă celor care rad de ea si stie ce vrea, atat de la ea cat si de la ceilalți. Personajul masculin nu m-a impresionat la fel de mult, poate ca boala lui este de vina, însă deciziile pe care le ia mi se par uneori lipsite de raționament.

Aceștia ajung sa se cunoasca dupa ce el accepta sa ia parte la un joc extrem de ofensiv, iar ea il loveste un final. Totul este rezolvat si cei doi ajung dupa asta sa se placa. Se ajuta uneori cu problemele lor, însă consider ca nu destul. As fi vrut ca Libby sa reușească să își iubească corpul si fara un băiat, căci întreaga poveste ajunge sa se invarta in jurul dorinței de a găsi un băiat care o place.

Dupa mine prima carte a autoarei, Toate acele locuri minunate, este ceva mai buna decat asta, chiar daca nu strălucită. Cartea devine aproape plictisitoare cu cat se apropie de final, căci aproape tot confictul se este rezolvat, cei doi sunt ‘predestinati’ sa fie impreuna, dar observi ca mai ai trei sferturi de carte.

Si cam asta este tot ce pot sa spun despre aceasta carte. Nu ma simt prost ca am citit-o, însă nu m-a ajutat cu nimic, iar personajele vor fi șterse din mintea mea odata cu începerea altei carti.

A citit cineva alte carti de la Jennifer Niven? Ce părere aveți despre scrierile ei?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: